Noii și cumpărătorii unici
Sarcina e una: a doua cumpărătură. Este principala rezervă de creștere, pentru că după prima vizită clientul hotărăște dacă merită să revină.
Nou, loial, sub amenințare, plecat, reactivat: ce înseamnă fiecare segment, cum se stabilește pragul și ce acțiune urmează.
Segmentele ciclului de viață al clientului răspund la o întrebare care nu se vede într-un raport obișnuit de vânzări: cine dintre cumpărători se apropie acum și cine se îndepărtează. O bună segmentare a clienților în retail ajută să observați la timp clienții care pleacă, cât timp aducerea lor înapoi e încă ieftină.
Cea mai simplă metodă de a găsi clienții pierduți: „n-a mai cumpărat de 90 de zile”. Funcționează prost. Cine trece după pâine din trei în trei zile a dispărut deja după două săptămâni. Cine cumpără electrocasnice o dată la jumătate de an a dispărut abia după un an. Un prag comun fie îi observă prea târziu pe primii, fie îi alarmează degeaba pe ceilalți.
De aceea pauza trebuie comparată cu ritmul propriu al clientului: cu cât de des cumpără de obicei acea persoană. Pentru asta se calculează: - vizita ca zi cu cumpărături (două bonuri în aceeași zi dau o singură vizită); - intervalul obișnuit dintre vizitele clientului; - abaterea de la ritm: pauza curentă împărțită la intervalul obișnuit.
Exemplu (convențional): un client vine de obicei o dată pe săptămână și nu a mai venit de 21 de zile. Abaterea este trei. Pentru un client cu ritm de 90 de zile, aceeași pauză de 21 de zile înseamnă o abatere sub unu, adică totul e în regulă.
Segmentele se stabilesc prin reguli verificate de sus în jos; câștigă prima potrivire. Astfel clientul nu poate ajunge în două segmente deodată, iar pentru fiecare decizie se poate înregistra motivul în cuvinte.
Acestea sunt treptele principale. Pragurile (30 de zile, 1,5, 2,5, 4) sunt setări, care se aleg pentru rețea și tipul de marfă. Pentru alimente sunt unele, pentru mobilă cu totul altele.

Un sistem bun nu doar lipește o etichetă, ci o explică în cuvinte: de exemplu, „pauză de 2,9 ori mai lungă decât de obicei, pragul de plecare este 2,5”. Contează din două motive. Marketerul poate verifica decizia pe un singur client și se poate convinge că pragul e rezonabil. Iar dacă un segment pare ciudat, se vede ce regulă anume a acționat și ea poate fi corectată.
Principiul de bază: acțiunea depinde de segment, nu este una singură pentru toți.
Sarcina e una: a doua cumpărătură. Este principala rezervă de creștere, pentru că după prima vizită clientul hotărăște dacă merită să revină.
Nu au nevoie de reducere doar pentru că oricum cumpără. Au nevoie de atenție, statut, acces timpuriu la oferte și un bon mediu mai mare.
Aici contează viteza și blândețea. Mai întâi o reamintire sau un mesaj util și abia apoi oferta.
Cea mai puternică ofertă, dar pe canale ieftine și obligatoriu cu măsurare: au revenit cei cărora li s-a scris?
Estimați cât de des cumpără de obicei clientul dvs.: săptămânal, lunar sau mai rar. De asta depind toate celelalte praguri.
De exemplu, alarmă la o pauză de o dată și jumătate mai lungă decât de obicei, plecare la două ori și jumătate. Este un punct de plecare, nu adevărul.
Dacă la „în plecare” au ajuns aproape toți, pragurile sunt prea stricte. Dacă nu a ajuns nimeni, sunt prea blânde.
Sortimentul și obiceiurile se schimbă, iar pragurile trebuie reverificate.
Nu trimiteți oferte puternice tuturor celor „pierduți” la grămadă. Mai întâi separați-i pe cei care chiar au plecat de cei care pur și simplu cumpără rar.
În modulul de loialitate din ERP se calculează 12 segmente ale ciclului de viață, pentru fiecare client se păstrează motivul includerii în segment, iar schimbarea segmentului poate declanșa o regulă: de exemplu, un mesaj ușor când clientul a trecut în „sub amenințare”. Pentru fiecare client sunt disponibili 60 de indicatori, iar rapoartele includ lista candidaților la reactivare și compararea ofertei cu grupul de control. Detalii pe pagina despre ciclul de viață și în descrierea modulului ERP. O metodă înrudită este descrisă în articolul despre RFM. Vreți să vedeți segmentele pe datele dvs.? Cereți o demonstrație.
Este nevoie de istoric de bonuri asociate clientului. Cu cât clientul are mai multe vizite, cu atât ritmul lui e mai precis. Pentru clienții cu una-două vizite se folosesc reguli simple, nu ritmul.
Puteți, dar veți risipi ofertele. Un mesaj către toți îi irită pe cei loiali și nu îi convinge pe cei plecați.
RFM evaluează recența, frecvența și banii pe o scară comună a rețelei. Segmentele ciclului de viață compară pauza clientului cu ritmul lui propriu și arată cine pleacă.
Nu neapărat. Dacă păstrați datele mai mult decât este necesar, este o chestiune separată de protecție a datelor, pe care merită să o discutați cu un jurist.
Reducerea și bonusul par asemănătoare, dar influențează diferit marja, frecvența cumpărăturilor și munca casierului. Comparăm cele două pe un singur bon și dăm o regulă de alegere.
Citește mai mult →Plan de lansare pas cu pas: de la obiectiv și mecanici până la instruirea casierilor și primele măsurători. Fără termene promise: ele depind de rețeaua dvs.
Citește mai mult →R, F și M pe exemplul unui magazin: cum se calculează scorurile, cine ajunge în colțurile matricei și ce faci cu fiecare grup. Metoda e simplă, dar are limite.
Citește mai mult →O discuție de 30 de minute despre programul tău de loialitate, fără prezentări generice.